În spatele acestui zâmbet frumos se ascunde o poveste extrem de tristă! Diana speră totuși să nu mai fie ”subiect de tristețe sau lacrimi în autobuze”
Diana Bădică este o tânără prozatoare care s-a născut specială. Tocmai această afecțiune pe care medicii o numesc sindactilie (n.r. degete lipite) a făcut-o să dea curs unui mesaj în care cere să nu mai fie compătimită, chiar dacă nu îi este deloc ușor să se descurce.
”Eram odată în 104, dragostea mea. Stăteam în picioare, sprijinită de bară. O femeie de 60+ de pe scaun îmi face un semn de neînțeles, nici că-mi ceda locul nu părea să spună, nici că voia să știe cât e ceasul. Mă aplec un pic spre ea, timp în care ea nu-și ia ochii de la mâna mea stângă. Cu toate că o aud, nu înțeleg nimic din ce spune. Îmi întinde o floare de grădină dintr-un buchet pe care îl duce la mitropolie, pentru că e sărbătoare. Până la urmă înțeleg că are o nepoată cu sindactilie pe care speră s-o vadă frumoasă ca mine. Îi zâmbesc, îi mulțumesc, cu frumusețea treaba e relativă și nu am timp să intru cu ea în detalii. Nu știu cum se vor descurca fetițele cu sindactilie în grupurile lor de Millennials, pe insta, pe fb, pe snapchat și în alte locuri de care habar n-am. Nu știu cum să-i spun femeii că lumina nu e ușor de dobândit când nu poți să deschizi o sticlă de apă sau un robinet, când ai nevoie de mai mulți bani decât alții ca să-ți cumperi medicamente mai multe, încălțăminte mai bună, telefoane pe care să le poți ține în mână. Când ai mâinile sloi și vara, iar dacă vrei mănuși va trebui să înveți să tricotezi, dar stai, ție-ți va fi mai greu decât altora să tricotezi. E un drum al independenței ceva mai greu de urmat decât pentru alții. M-am întors de la vot, cu mâinile sloi. Sper să trăiesc într-o lume în care o banală sindactilie să nu mai fie subiect de tristețe sau lacrimi în autobuze și nici să nu mai primesc flori pentru o boală. Sper să-mi iasă”, a transmis Diana pe pagina ei de Facebook.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10206617857522015&set=a.2691894273460&type=3&theater